Mi-am aruncat vorbele asupra ta
Cu atata greutate
Cu o betie in suflet
Frumos mirositoare.
Am strans din dintii
Ca niste perle
Intr-o taina covarsitoare
Si m-am miscat
Ca o lebada neagra
Printre litere
Cu intelesuri profunde
Sau cuvinte
Cu sensuri clasice.
Nu m-am gandit
La ce va urma
Ci la ce am simtit..
Sau am vrut,
Am incercat,
Sa simt.
Mi-am inchis ochii
Cu durere
Si mi-am lasat gandurile
Sa alerge,
Sa se intreaca
In scopuri cat mai binevoitoare.
Le-am descatusat,
Insa le-am dat ordin
Sa nu plece prea departe
Ca vor suferi.
Sau din contra,vor fi fericite,
Dar...dupa eu imi trag pacatele.
Ca un om las ce sunt,
In momentele cele mai usoare din viata.
Si a functionat:
Cu o rapiditate fulgeratoare
Literele vorbeau
Cuvintele intelegeau
Si dadeau infinutului lor
Atat de vast
O alta vedere amanuntita
Si asupra altei persoane.
Se intreceau,care sa-si spuna
Povestea mai repede
Care sa isi marcheze
In final teritoriul
Cu mult narcisism.
Mi-au multumit
Strangand din degete
Si foarte inciudate
Pentru minunea
Ce se intamplase.
Era neobisnuit de frumos
Ca o sticla colorata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu