Ma indemn sa uit.
Vreau sa cred,
Vreau sa iert.
Tin sa iubesc.
Tin sa imi doresc.
Fericire,ci nu
Melancolie.
Sa ma dezbrac
De scuturi.
Sa cant in ploaie
Cu copii.
Sa nu plang,
Sa ma ajut.
miercuri, 30 mai 2012
miercuri, 16 mai 2012
Aleea Soarelui
http://www.youtube.com/watch?v=KnhOMDD9HFw&feature=autoplay&list=FLUh8bTH1xhojLnyBHCnGPGQ&playnext=2
Aici suntem noi.Trupa de teatru "Zorba".Suntem noi,cu bune si cu rele,cu rautati,si cu dragoste,cu dorinte si aspiratii,cu mancare,fara mancare,cu intentii de a ne arata cat mai inteligenti unii in fata altora,si cu intentii de a ne arata cat mai nepasatori unii in fata altora.
Acesta este rezultatul la care am muncit indeajuns de mult.Este piesa care ne-a marcat,si ne-a trezit sute de intrebari,curiozitati,nelinisiti,lacrimi,furii,nevroze.
De aici au inceput pretentiile.Pretentii de mai bine,de mai bun,de ceva mai inalt,mai calitativ,mai ofertant.
De aici au inceput si loviturile,ranile,taieturile,fracturile pentru a fii multumiti intr-un viitor ce acum s-a indeplinit.
Aici am inceput sa ne certam pe roluri si pe distributii,din nesatula dorinta de a fii in toate situatiile.De a incerca tot.De a te incerca pe tine si de a te obliga sa reactionezi la cat mai multe experiente,sentimente,emotii,trairi.
De aici a inceput recuzita complicata,au inceput zgomotele in culise,hainele aruncate,in sus,in stanga,in dreapta,ca un elicopter.Cer de haine.Cam asa se vede.Si miscari stangaci.
De aici,a inceput dansul.A inceput viata,dar si moartea,placerea,vioiciunea si tineretea.
De aici,a inceput dorinta de a te afla si tu insasi in viata personajului principal,macar ca simpla experienta.
De aici,a inceput mandria de a fi personaj la o astfel de piesa.
De aici,a inceput si stresul,grija,oboseala,enervarea,furia,spaima.
Nu e nimic profesionist,dar tinde spre profesionist.
E viata,si e moarte.
Aici suntem noi.Trupa de teatru "Zorba".Suntem noi,cu bune si cu rele,cu rautati,si cu dragoste,cu dorinte si aspiratii,cu mancare,fara mancare,cu intentii de a ne arata cat mai inteligenti unii in fata altora,si cu intentii de a ne arata cat mai nepasatori unii in fata altora.
Acesta este rezultatul la care am muncit indeajuns de mult.Este piesa care ne-a marcat,si ne-a trezit sute de intrebari,curiozitati,nelinisiti,lacrimi,furii,nevroze.
De aici au inceput pretentiile.Pretentii de mai bine,de mai bun,de ceva mai inalt,mai calitativ,mai ofertant.
De aici au inceput si loviturile,ranile,taieturile,fracturile pentru a fii multumiti intr-un viitor ce acum s-a indeplinit.
Aici am inceput sa ne certam pe roluri si pe distributii,din nesatula dorinta de a fii in toate situatiile.De a incerca tot.De a te incerca pe tine si de a te obliga sa reactionezi la cat mai multe experiente,sentimente,emotii,trairi.
De aici a inceput recuzita complicata,au inceput zgomotele in culise,hainele aruncate,in sus,in stanga,in dreapta,ca un elicopter.Cer de haine.Cam asa se vede.Si miscari stangaci.
De aici,a inceput dansul.A inceput viata,dar si moartea,placerea,vioiciunea si tineretea.
De aici,a inceput dorinta de a te afla si tu insasi in viata personajului principal,macar ca simpla experienta.
De aici,a inceput mandria de a fi personaj la o astfel de piesa.
De aici,a inceput si stresul,grija,oboseala,enervarea,furia,spaima.
Nu e nimic profesionist,dar tinde spre profesionist.
E viata,si e moarte.
duminică, 13 mai 2012
Verbul-a invata (luand-o model)
Am invatat sa nu mai arat ca ma doare.
Am invatat sa nu ma bazez pe oameni pentru ca ei sunt primii
care ma tradeaza.
Am invatat sa traiesc si fara prieteni.
Am invatat sa imi proiectez scuturi,pentru a fi o
necunoscuta,fata de toti.
Am invatat sa manipulez pentru binele propriu.
Am invatat sa cer ajutor decat dupa ce nu mai pot.
Am invatat sa nu renunt.
Am invatat sa fiu o ambitioasa.
Am invatat sa fiu cea mai importanta persoana din viata mea.
Am invatat sa imi recunosc si amplific mereu calitatile.
Am invatat sa fiu o persoana respectabila,demna.
Am invatat sa fiu printre primii,mereu.
Am invatat sa castig orice imi doresc.
Am invatat sa nu vorbesc cu nimeni despre lucrurile mele
personale,tocmai in favoarea mea.
Am invatat sa critic,sa judec.
Am invatat sa fiu
singura,pentru ca asa voi fi toata viata.
Am invatat sa ma folosesc de tot ce primesc.
Am invatat sa imi ascund lacrimile ce imi tradeaza
vulnerabilitatea.
Am invatat sa cant cand sunt trista.
Am invatat sa scriu,prietenului meu,foaia,despre tot ce
simt.
Am invatat sa ma exprim doar in mine.
Am invatat sa arat ca sunt nepasatoare.
Am invatat sa spun
“Jos Palaria!”oricui merita.
Am invatat sa imi recunosc propriile-mi greseli.
Am invatat sa
multumesc cand trebuie.
Am invatat sa fiu sincera doar cu mine.
Am invatat sa nu mai spun “Te iubesc!”,pentru ca nu cunosc
sentimentul.
Am invatat sa ma obisnuiesc in singuratate.
Am invatat sa fiu realista,rationala,matura.
Am invatat sa ma folosesc de tot ce am prin preajma pentru
a-mi asigura propriul confort.
Am invatat sa incerc mereu sa trec peste.
Am invatat sa ma gandesc mai des,ca o sa mor.
Am invatat sa ma consolez numai pe mine.
Am invatat sa iau o decizie,numai dupa ce am luat toate
posibilitatile in considerare.
Am invatat sa fiu mizantropa
Am invatat sa fiu aroganta,enervanta.
Am invatat sa imi proiectez standarde cat mai inalte,pe care
sa le ating.
Am invatat sa nu ma mai prefac ca imi pasa,cand de fapt nu
este asa.
Am invatat sa nu am nevoie.
Am invatat sa invat.
Am invatat sa ascult ce mi se spune.
Am invatat sa fac cum vreau eu.
miercuri, 9 mai 2012
Te urasc!
Te urasc pentru ca m-ai ranit!
Te urasc pentru ca m-ai mintit!
Te urasc pentru ca m-ai manipulat!
Te urasc pentru ca m-ai schimbat!
Te urasc pentru ca din cauza ta am probleme!
Te urasc pentru ca te-am iubit!
Te urasc pentru ce am ajuns sa gandesc despre tine!
Te urasc pentru ca m-ai parasit!
Te urasc pentru ca m-ai abandonat!
Te urasc pentru ca ti-ai batut joc de mine!
Te urasc pentru ca te-am cunoscut!
Te urasc pentru ca esti un alt Rares!
Te urasc pentru ca acum sunt rece!
Te urasc pentru ca nu-mi pasa!
Te urasc pentru ca te vad mereu!
Te urasc pentru ca te am mereu in minte!
Te urasc pentru ca am parerea asta despre tine!
Te urasc pentru ca nu mai plang!
Te urasc pentru ca nu mai am emotii!
Te urasc pentru ca am ajuns sa ma urasc!
Te urasc pentru ca mi-ai schimbat viata!
Te urasc pentru ca sunt traumatizata!
Te urasc pentru ca ai fost bun odata..!
Te urasc pentru ca m-ai ajutat!
Te urasc pentru ca nu m-ai lasat sa decid!
Te urasc pentru ca mi-ai oferit atatea momente placute!
Te urasc pentru ca m-ai iubit!
Te urasc pentru ca mi-ai omorat partea-mi boema!
Te urasc pentru ca am atatea amintiri cu tine!
Te urasc pentru ca ti-a pasat!
Te urasc pentru ca o saruti!
Te urasc pentru ca inc ate cunosc!
Te urasc pentru ca din cauza-toi am cosmaruri!
Te urasc pentru ca m-ai dezumanizat!
Te urasc pentru ca m-ai consumat!
Te urasc pentru ca existi!
Te urasc,Rares1, pentru tot!
Te urasc,Rares2,pentru tot!
marți, 8 mai 2012
luni, 7 mai 2012
Vis de sticla.
As vrea sa cad
Din inalturi
Ca o pasare maiastra
Ascunsa intr-o craiasa.
As vrea sa-mi simt
Firele de par mangaind,
Atingand aerul,
Sa-mi simt narile invadate
De parfumul norilor.
De cenusa.
As vrea sa-mi simt
Zambetul curat,relaxat
Si sa-l pastrez pt totdeauna
As vrea sa ma preling
Cu duiosie printre
Particule,microbe
Si sa dispar.
Sa fiu un tot unitary
Dar de neajuns.
Sa fiu…
Mereu.
Dor
Imi e dor sa te simt
Imi e dor sa te ating
Imi e dor sa plang..
Imi e dor sa simt
Ca sunt protejata.
Imi e dor de pisica
Imi e dor de dublul tau eu.
Imi e dor de poeme de amor.
Imi e dor de orange.
Imi e dor de iepuse.
Imi e dor de camasa,
De sute de servetele.
Imi e dor de nopti,
De ore,de insomnia,de ganduri
Imi e dor de scuturi.
Imi e dor de iubire.
Cu sinceritate...
Iti pasa oare
Cu adevarat?
Mai stii care este
Cu adevarat realitatea?
Te mai cunosti pe tine
Insati?
Stiu…
Te-ai saturat..dar
Niciodata nu te plangi.
Cat vei mai suporta?
Dar ce sa faci?Altceva?
Vrei…stiu,stiu ce vrei.
Inmormantare.
De pe muntele amar
Se aude moartea
A compus o oda
Infioratoare,neagra
Cuprinzatoare.
Isi striga jalea
Cu tipatul ei ascutit,
Taios.
Isi doreste libertate.
Vrea sa fie descatusata
De demoni imaginari.
Inger
Te izbeste candoarea ei
E nepamanteana.
Pare decupata
Din scenariile de arta
Ale marilor filozofi.
E comoda,aparte,
Condensata.
Atragatoare cum
Nu se pare,
Vrea sa infioare
Orice fantoma.
E ceea ce nu pare,
Pictata dintr-o culoare
Moale,calda,
Intonata
De instinct.
Clipe de placere
Incepi sa simti..
Orgasmul.
Esti fierbinte,uda,
Tremuri.
Afara e ploaie.
Batai nenumarate.
Inima alerta.
Placere…
Zgomot in surdina
Ochi morti.
Epuizare.
Somn.
Placere…
Alerta in culoare
Pun pensula
Si pictez.
Arunc,vorbesc,exprim
In culori.
Creez o alta lume
Proprie
Din cateva culori.
Alerg ca pe note.
Te urmaresc.
E un ritm alert,
Un heblu instant.
Alung veselia,
Intampin sadismul.
Fara soare,iarba
Doar negru.
Incetinesc scurgerea
Rapida,sacadata a
Secundelor pripite.
Utopic,anacronic.
Buf!
De sus din departare
Se prabuseste o piatra
Seaca.
Se frange in mii de bucati
Ca o inima arsa.
Acum e ocolita,
Parasita.
Sta si-si accepta soarta
Ca o moarta invingatoare.
Ii e dor de bucatelele ei…
De totul ei unitar.
A ramas DOAR
Ea si natura.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)