Aleea Soarelui

http://www.youtube.com/watch?v=KnhOMDD9HFw&feature=autoplay&list=FLUh8bTH1xhojLnyBHCnGPGQ&playnext=2 

Aici suntem noi.Trupa de teatru "Zorba".Suntem noi,cu bune si cu rele,cu rautati,si cu dragoste,cu dorinte si aspiratii,cu mancare,fara mancare,cu intentii de a ne arata cat mai inteligenti unii in fata altora,si cu intentii de a ne arata cat mai nepasatori unii in fata altora.
Acesta este rezultatul la care am muncit indeajuns de mult.Este piesa care ne-a marcat,si ne-a trezit sute de intrebari,curiozitati,nelinisiti,lacrimi,furii,nevroze.
De aici au inceput pretentiile.Pretentii de mai bine,de mai bun,de ceva mai inalt,mai calitativ,mai ofertant.
De aici au inceput si loviturile,ranile,taieturile,fracturile pentru a fii multumiti intr-un viitor ce acum s-a indeplinit.
Aici am inceput sa ne certam pe roluri si pe distributii,din nesatula dorinta de a fii in toate situatiile.De a incerca tot.De a te incerca pe tine si de a te obliga sa reactionezi la cat mai multe experiente,sentimente,emotii,trairi.
De aici a inceput recuzita complicata,au inceput zgomotele in culise,hainele aruncate,in sus,in stanga,in dreapta,ca un elicopter.Cer de haine.Cam asa se vede.Si miscari stangaci.
De aici,a inceput dansul.A inceput viata,dar si moartea,placerea,vioiciunea si tineretea.
De aici,a inceput dorinta de a te afla si tu insasi in viata personajului principal,macar ca simpla experienta.
De aici,a inceput mandria de a fi personaj la o astfel de piesa.
De aici,a inceput si stresul,grija,oboseala,enervarea,furia,spaima.
Nu e nimic profesionist,dar tinde spre profesionist.
E viata,si e moarte.