Sunt o enigma

Zbor catre tine,ating cu buricele degetelor o galaxie indepartata.Nu simt insa decat niste vibratii la contact.Totul se invarte.Este ca un vis brusc incheiat.Astept sa treaca secundele pentru a te revedea.Uitata intr-un patratel in inima,vocea ta,auzita cand am vorbit la telefon isi pune amprenta cu aplomb.Totul pare incert.Dar oare...asa si este?Un amalgam de ganduri,iluzii,vise se plimba impunator in creierul meu de parca ar fi pe bulevard.Lumea,ordinea lucrurilor,a actiunilor incearca sa te convinga de un adevar stiut numai de tine.Mai suporti?Iti suna o voce surda in minte..mai suporti asteptarea asta de fier?Stand-bye-ul asta in care esti tinuta prizoniera si care nu are de gand sa slabeasca presiunea?Sa vina clipa regasirii si a fericirii odata?Sa simti doua inimi batand la unison,inspirand incredere deplina ,putere amplificata,surasuri inmultite.
Raspunsul este la tine.Totul,tine de ce vrei tu sa se intample.Dar..oare esti pregatita sa iei decizia asta?Sau..esti sigura ca ceea ce simti este just?Poate ca timplu le rezolva pe toate...
Nu stiu...sunt confuza...nu stiu ce vreau pentru mine.Sa astept cred ca e cel mai corect.
O cafea lunga-tot ce imi doresc.Vreau sa ma las furata de mirosul puternic al boabelor zdrobite.Aaaaaaa,si putina muzica de munte,reteta perfecta.
Timpul....el le salveaza pe toate.Ii incredintez lui tot ce pana acum era al meu,ca intre timp, eu sa traiesc modest dar fericita!